Cuvântul lui Elifaz.


	 1 |i r[spunzând Elifaz din Teman, a zis:

	  2	„«Priceperea, \tiin@a, nu Domnul le înva@[?»a
	  3	C[ci ce câ\tig[ Domnul de-ai fost tu f[r[ gre\?
		sau care-I e folosul c[’n calea ta e\ti drept,
	  4	sau, de te bag[’n seam[, Se pleac[ s[ te mustre
		\i, mai mult, s[ \i vin[ cu tine’n judecat[?
	  5	Au nu cumva grozav[ e r[utatea ta
		\i multe, f[r[ num[r, p[catele î@i sunt?
	  6	Tu de la fra@i luat-ai z[log pentru nimic
		\i de pe trupuri smuls-ai ve\mântul celor goi;
	 7	tu gurile’nsetate nu le-ai umplut cu ap[
		\i n’ai vrut s[ dai pâine fl[mânzilor din jur;
	 8	pe unii cu cinstire i-ai c[utat la fa@[,
		dar pe s[raci culcat-ai cu fa@a la p[mânt;
	 9	pe v[duve afar[ le-ai dat, cu mâna goal[,
		\i pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.
	10	De-aceea împrejuru-@i doar la@uri te’mpresoar[
		\i te-a cuprins deodat[ r[zboi de necrezut.
	11	Lumina de-alt[dat[ acum @i-e întuneric,
		\i somnul t[u de noapte se-acoper[ de ap[b.
	12	Au Cel ce locuie\te în ceruric nu prive\te
		\i nu-i smeri pe-aceia ce se purtau seme@?
	13	Iar tu ai zis în sine@i: Ce \tie El, Cel-Tare?
		cum poate El prin cea@[ s[ fac[ judecat[?
	14	c[ norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde,